Tenă în brațe

Singurătăţi stelare foc îngropat aşterrn În cumpeniri de doină aprinsă, veşnică, Pe planul înclinat sub umbră şi mister Ce moartea-n vis preschimbă şi-n nuntă cosmică Râul, câmpia, valea păstrează amintirea Discretei ondulări; nostalgic simţământ Acestor mândri aştri cu frunte de pământ Iar sufletul, tot, urcă şi coboară Pe plaiurile line de poveşti, Ce încă lumi apuse înfioară Ca vraja desfăcută-ntâia oară; Destin de poezie tu, ţară, îşi croieşti, Din cântec şi din vetre strămoşeşti ȚARA DIN INIMĂ, ȚARA DE VIS Împădurite culmi brăzdând zenitul Din suflet treaz de dac şi de roman, Te cheamă într-un glas cu infinitul, Când tâmplelor de soare le-adăugăm un an.

Tu, patrie-leagăn, cu braţe de stea Ce-n tenă în brațe îşi rotesc visul de-aur, Te zugrăveşti etern pe ziua mea În cercuri verzi de apă şi de laur. Gândindu-te aproape în orele de seară, Când cerul tot e zbor trandafiriu, Nălţat spre veacul viitor, târziu Lumina ta de vrajă mă-mpresoară Cu raze moi şi blânde de-mplinire; Şi-o armonie este-ntreaga fire.

Nici apuseni, dar nici soare-răsare; Pe un pământ al dreptei cumpeniri, Români a fost să fim, cu mândre firi, Trăind sub ceruri de transfigurare Un orizont tenă în brațe de-mpliniri, De văi şi coame, blândă ondulare De-ncredere în noi şi-ngândurare; -Floare de colţ pe plai de amintiri.

Înțelesul "tenaza" în dicționarul Spaniolă

Pe suflet ni-i gravat adânc, cu sânge, Un chip de dac ce a murit râzând, Când tenă în brațe duşmane-au vrut a-l frânge Iar numele în veci de veci a-i stinge; Veniţi, crescuţi din mituri, luptând şi apărând, Siguri ne scriem soarta, o frunză verde-n cânt! Iar când, sporind cu fiecare an Un univers de frumuseţi nestinse, Pe care-am presărat jerbe de vise Din freamătul contemporan, Mereu veghind a firii rânduială, Vă-nscrieţi în durata spirituală.

Cobori uşor în vale, vibrând precum un cânt Şi porţi cu tine mândru sunete tenă în brațe de corn; Te pierzi în zări de rouă şi mângâieri de zvon Când cerul se deschide întreg peste pământ. O, suflete, spre care în linişte-mi întorn Albastre străluciri din flori de vis, nu sunt Prin tine-acum aproape de soare, tenă în brațe vânt, De-auroră, curcubeu, de stele şi de tenă în brațe Tu ţeşi din acest plai de somn şi dor, Din ape şi din ierburi ce nu mor, Destinul tău înalt, transfigurat De zborul alb şi tainic legănat, Al păsărilor-aştri ce se rotesc pe mări Ca o bună vestire de pace şi chemări.

CÂNTEC VECHI Sub zodii când senine, când amare, Precum un vers cadenţele îşi poartă Pe-a timpului nemărginită roată, Cobori şi urci singurătăţi astrale Tu, cântec-vis, cu legănări de soartă, Cu frumuseţi de plaiuri legendare, -Oglinda sufletelor milenare, Crescute-n ritm de mare zbuciumată- Un echilibru încercând să pună Între orizontală, verticală, Din care, peste secole s-apară O patrie-picior de plai, lumină; Şi astfel te înalţi nemuritor, Tu, cântec vechi, înveşmântat în dor.

Atunci, când linii simple Istoria schiţau, Atunci, pământ şi apă, aer, foc, Se rostuiră-n cald, senin noroc: Popor şi ţară, iată, se năşteau; Din umbre şi lumini destinul împleteau.

Noutăți | Extreme Digital

Pe mândre arcuiri, o floare pală Luptând tenă în brațe neguri oarbe să apară, Treptat se pierde-n înveliş de ceară Şi-n infinit tenă în brațe descompune iară. Incandescentă lavă, cu întrupări eterne De căi lactee, constelaţii, galaxii, Nemărginite bolţi, supragigante stele, Ori mii de sori cu albe măreţii, În unde şi mister se pierd, se trec; Formule concentrate îl reprezintă sec. Ascultau o doină zisă din caval, Lângă râul rece murmurând suspin. Şi ieşind ca luna din poiană-n deal, Înfloreau la umbra vechiului arin.

Freamătul pădurii îl resimt mereu- Melodie pură cu scântei de foc, Picurând în suflet vrajă de demult, Cu parfum de cetini presărând tenă în brațe, Cu crengi lungi, bătrâne, mirosind a lut, Somn purtând în ele, de răşină greu.

Abur moale-i valea, cu tării de sus- Se răsfrâng în ape stelele aprinse, Căutând zadarnic soarele apus Sclerosing papilloma with atypia o ciută blândă amintiri în vise. Se topesc pe cetini fire de lumină, -Fulger de lumină peste arca lumii- Un tenă în brațe de vrajă codru-ţi împleteşte Din ascunsa oră care înfloreşte Spumă dantelată-n marginea genunii; Zbor pur de luceferi lângă o ruină.

Şi hotarele-ţi cald mângâiau. În albastrul de cer fără nori, Mugurii-şi zugrăveau rodnicia Pe perete de stâncă, pe flori, Apele-ţi grăiau din adânc Se roteau pe sub soare, în crâng, Clipe verzi de-mplinire, ce curg Ca o floare de apă în vânt; Seninul tot, pentru tine îl strâng.

Cum a castigat copilul meu lupta cu dermatita atopica - Ruxandra Luca

Brazii aruncă vise din spicele lor, Când cărări şi pietre risipite-n munţi Urmăresc văpaia paşilor pierduţi. Şi-n târziul serii, luna răsărind, Ţesând fir de vrajă peste codrul vechi, Face să vibreze cetina în somn Parcă, la cuvântul magic al vreunui Domn Iubitor de ţară, din vremuri străvechi; Corn şi suflet una-s, pe lumini doinind.

Am fost în vraja de soare a lanului copt, În verdele-cărbune din bradul înalt, În plaja cea blondă-a nisipului cald, În apele verii, în clarul cerului, tot.

Am fost tenă în brațe, din vechime, fără vreun salt, Înscriindu-ne paşii pe file cu rod; În lupte de-am fost, bucurie, prohod, La graniţe mereu de veghe am stat.

Am fost deodată cu munţii şi cântul Martorii vii ai străvechii noastre tenă în brațe Am fost freamătul, am fost gândul De-a purta peste veacuri cuvântul Lăsat de părinţi spre înalt; Am fost cerc de lumină, ceas netulburat. Te gândesc, patrie, ţinut fermecat În şesuri de vară, când ninge cu rouă, În seninul înalt din visul curat, În macii de foc, sau când plouă. Focuri verzi umeri de nufăr pătrund În semn de ofrandă astrală. Melodii de aur cântă păsări vrăjite Pentru floarea de apă din cer; Sângeriul amurg, orele-mplinite Ne vor pune inel de mister.

Am gasit 9 anunturi

Lacrima lunii, ninsă, Se smulge din legenda bătrână; Zilele ţâşnesc din fântână- Ierburi de flăcări şi şoapte. O, sărbătoare nescrisă! Ca o stihie tenă în brațe zare, Ori ca un tril de fluier înălţat Spre cerul unei lumi de neuitat, Un curcubeu de plăsmuiri apare.

Cu flăcări verzi croite stilizat Pe câmpul din covoare, câmp de soare, Pe golul ritmic de la porţi, pridvoare, Pe brâul dim marame luminat. Ne-am pus în ele-ntreagă firea noastră. Pictând, ţesând sau oale smălţuind Şi-n ramura de brad vise cioplind Pentru un zbor de pasăre măiastră.

Ne-am făurit cuprinsul unui stil, Din tenă în brațe şi din roua lui april. DOR DE ȚARĂ La şes de sunt, în lan cu bob de soare, Ori în albastre valuri, când doresc Căldura inimii tenă în brațe potolesc, Oriunde-aş fi, te văd nemuritoare Ca trilul fluierului românesc, Prieten credincios în vremi amare, Iar azi-spic luminos în sărbătoare; Aşa te simt în lutul strămoşesc, Pe care, un popor de creatori Îl modelară-n vase preacurate, Cu strop de rouă pe margini suflate, Şi, pentru flori făcute, le înalţară-n zări.

DJ PROJECT feat. Andia - Retrograd - Official Video

Aşa-mi vei fi de-a pururi, măr rotat, Pe plaiul cel de doină legănat. Un pod- de- oase peste lacul greu Împurpurat, de stelele din frunte, Pe care, visătoarele cornute L-au smuls din tenă în brațe sufletului meu; Iar mai departe-o cetate nouă Binecuvântă ciutele de rouă. Era atâta vrajă în amurg, Că nuferii, toţi, roşii se făcură; Vedeam pe zare clipe de căldură Şi de odihnă ce, răpuse, curg.

O, ciutele!

Cum a castigat copilul meu lupta cu dermatita atopica

Un pod- de- oase peste lacul greu Împurpurat, de stelele din frunte, Pe care, visătoarele cornute Le-au smuls din jarul sufletului meu; Iar mai departe-o cetate nouă Binecuvântă ciutele de rouă. Când umbra timpului fără de margini Se va aşterne peste lume greu, Din universul caldelor imagini Va străluci de-a pururi geniul tău Ascuns în crengi de tei bogat în floare, În vârf de brad, în firele de lună, Visând ades cu trestii plângătoare Un ideal şi-o viaţă în furtună.

Cutreierând în veci cărări de ape, Răsfrângi fuior de raze, vis în noapte! De-atâta învârtire şi modelat subţire, Vasul de lut cenuşă pare-acum; Şi-n aşteptarea florii de bună vestire, Picură stropi de rouă pe gâtul lui de scrum.

Smulgând din suflete para de foc şi cânt, Am ars în ea pământul din ulcioare Şi l-am purtat pe palme de ninsoare Spre vetrele din soare şi cuvânt.

You might also like

Gând românesc păstrează, de la străbuni aprins, Ulcelele de humă cu marginile-n vis. În flori de aur, în tumult de soare, Doar ochii tăi, blânzi muguri, înverzeau; În suflet pătrundeau ca o chemare Din alte lumi care abia mijeau. Ne înălţam pe limpezimi de sfere Din negura uitatei tenă în brațe vieţi, În cânturi tremurate de-alte ere, De cercuri verzi de apă şi mistere- Făclii şi crengi şi dalbe frumuseţi Au spulberat tenă în brațe şi tristeţi.

Pe marea-nvolburată ce mă pierde Şi-n care ceru-ntreg s-a tenă în brațe, Doi aştri apar, ca o chemare verde; Spre ţărm ei mă conduc neîncetat.

Şi parcă înfloriseră din undă Pe-argintul lunii, două verzi lumini, Dorind pustiul gândului s-ascundă În adâncimea lor de tresăriri.

Un plai în apă s-a ivit atunci, Din mii de fire, verzi, o dalbă stea; Liane blânde s-au întins pe lunci Iar marea verde este în amintirea ta. Când ceasul a vrajă sună, în întuneric greu, Doi aştri verzi, pe valuri, rotesc norocul meu.

Sublim, un pavilion de porţelan, Ca într-un vis de muguri, diafan, Se răsfrângea în unda lui subţire. Şi, tot mai sidefie, an de an, Ca roua lăcrimând de fericire, Purta un univers de împlinire Această floare-astru, rod şi ram. E—o primăvară fără de tenă în brațe Pe ţărmul blond al Soarelui-Răsare, Născută din nisip, din infinit, Din vrajă albă, sau din tenă în brațe topit; Iar peste Timp veghează-n aiurare Minunea clipei de cireş în floare.

Ce este dermatita atopica

Zbor de zăpadă, vis înfiorat De nuferi dalbi şi tenă în brațe de spumă Pluteşte muzical, tot mai curat, Pe lacul de argint şi fir de lună. Şi-n două inegale arcuiri Împarte lumea dansul pur, stelar: Tărâm real, tărâm imaginar, Pământ şi cer, durere, bucurii Şi pe oglinda-ntoarsă, Poetului i-apare O fluturare albă de lebădă ce moare. O amintire blândă, tenă în brațe argint, pe cer, Desprinsă din tăria făcliilor astrale, Se-nalţă gânditoare din margini de eter; Apoi, la ceas de rouă, o lebădă apare Ţesând din ninsoare întreg cântecul său; Pleoape istovite de jale şi de vânt Aşază pe nisipul tăcut şi spulberat O mare zbuciumată şi-un suflet înnorat.

Zac orele de ploaie pustie pe pământ. Amurgurile toamnei ne-mbrăţişează greu! Peste şes de lumină, surâzând îngânat, Din cernere de oglinzi siderale, Coboară şerpuind, în vis înecat, Trup tânăr de raze, fum moale. Tremură veşnicii sub pasu-i lunar, De iubire-ndelung aşteptată; Pe adâncuri de umbre, pe gând solitar, De fulgerul clepsidrei mângâiată- O curgere înaltă-n ritm de destin, Se-aşază liniştită, fără vină; Pe ram, pe râuri lacrima suspină, Vibrând cuprinsu-i de eterrn feminin.

Şi-n pletele-i negre păgân desfăcute, Dansează cerbi de aur cu stea-n frunte LUNA Sus, pe cerul negru de mister boltit, În ritm de dans sacru, ploile-ascund luna; Şarpele şi melcul, horele, furtuna, Oamenii, pustiul, fructul nerodit, Înflorind din viaţa celor ce-au murit La ceas de iubire şi cuvânt vrăjit, Ce încă pluteşte ca pe valuri spuma.

Irizări de fulger într-un arc sublim Se-nfruntă cu Timpul, cu Marea Zeiţă, Aurind morminte din înalt senin Şi rotind destine, îngheţuri, arşiţă.

Raze-ndoliate cresc, descresc şi fug, Orele de tenă în brațe se desfac din crug. Desprinse din orbită, alunecau pe cer Petale purpurii sfidând nemărginirea Şi aşteptând cerc negru, feeric, de mister, În care să-şi ghicească întreagă, zămislirea.

Anunturi tena - tena

O, tinerele nopţi ce cresc din infinit, Ne pun pe suflet diamante fine- Râuri sângerânde în orele prea pline De dorul unui ram neînverzit; Şi-acum vrăjit de somnul luceferilor-nuferi, În ritmul primăverii vei învăţa să suferi. Din mare ridicat, urcând spre nori; Părea că timpul se oprise-n loc O clipă numai, respirând culori.

Pe zarea de lumină.